Liturghie Arhierească şi Hirotonire de Diacon la Detroit

Comunitatea greco-catolică Sf. Ioan Botezătorul din Detroit, Michigan a fost vizitată duminică, 22 Octombrie 2017 de către P.S. John-Michael Botean, Episcop al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice de Canton, Ohio, S.U.A. În cadrul Sfintei Liturghii Arhiereşti a avut loc hirotonirea în treapta diaconatului a teologului Constantin Hădărag, alături de PS John-Michael slujind Prea Cucernicul Pr. Dr. Iuliu Muntean, Vicar General şi subsemnatul.

Preasfinţitul a fost întâmpinat cu pâine şi sare de Administratorul Parohial temporar – Sora Theresa Koernke, I.H.M., în cântările armonioase ale corului bisericii şi ale cantorului Valentin Boşca din parohia Sf. Maria, Dearborn, Michigan.

În cuvântul de învăţătură al Preasfinţiei Sale, credincioşii prezenţi au fost îndemnaţi să aibe încredere în Hristos  pentru a învăţa cum să biruiască răul din lume şi moartea prin iubirea aproapelui: „Să vă iubiţi unul pe altul…” (Ioan 13, 34). Iubirea aproapelui se manifestă prin slujirea lui, iar treapta diaconatului nu este altceva decât slujirea celor ce slujesc, adică a credincioşilor. Pornind de la vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor, Isus ne învaţă cum să alungăm răul sălăşluit în suflete şi care ne reţine de la înfăptuirea binelui şi a iertării.

După cântarea Axionului, ipodiaconul Constantin Hădărag a fost condus în Altarul bisericii prin Uşile Împărăteşti, semnificând aducerea la slujirea jertfei lui Hristos. Aici a înconjurat Sfânta Masă de trei ori, sărutând de fiecare dată cele patru colţuri ale ei şi mâna episcopului, omoforul şi epigonatul.

Ritualul înconjurării Altarului arată că viaţa, preocuparea şi iubirea diaconului se va concentra neîntrerupt în jurul lui Hristos prezent pe Sfânta Masă. Plecăciunile, sărutarea mâinii drepte a episcopului, a omoforului şi a epigonatului semnifică ascultarea pe care diaconul o va avea faţă de arhiereu – reprezentant văzut al lui Hristos pe pământ.

A urmat momentul îngenuncherii cu piciorul drept şi plecarea capului pe Sfânta Masă – simbol al predării ca jertfă vie lui Dumnezeu, Preasfinţia Sa rostind rugăciunile investirii întru diaconat.

(Împărtăşirea credincioşilor)

După încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Diacon Constantin Hădărag a mulţumit tuturor credincioşilor prezenţi, invitându-i la un moment de socializare.

(Diaconul Constantin Hădărag rostind Ectenia după Împărtăşanie)

Pr. Cristian Laslo

Preasfinţia Sa Louis Puşcaş în amintirile celor dragi

A fost un preot iubit, un episcop respectat şi un om iubitor de Dumnezeu. Dar pentru cumnata lui Barbara, Episcopul Louis Puşcaş va rămâne şi un mare povestitor.

„I-am ascultat povestirile de atâtea ori, încât le-aş putea reproduce oricând” spune Barbara Puşcaş din Aurora, Illinois, USA. „Dar modul în care le-a spus…, până la deznodământ erai hipnotizat. Nu sunt sigură dacă toate erau adevărate, dar erau amuzante.„

Dar povestitorul a avut şi o poveste a lui, una care a ajuns la un capitol pământesc final sâmbătă, când Preasfinţia Sa a trecut la cele veşnice în oraşul său natal, Aurora, la vârsta de 94 de ani. Episcopul Puşcaş a fost prima generaţie dintr-o familie de români-americani, fiu de emigranţi, şi a devenit primul episcop greco-catolic român prin intermediul bisericii Sf. Mihail din Aurora.

A făcut studiile teologice în Oradea şi Roma, şi a fost hirotonit în anul 1942. A slujit timp de 20 de ani în Pennsylvania înainte de a primi permisiunea de a se reîntoarce în Aurora, şi numit preot al bisericii greco-catolice Sf. Gheorghe în anul 1965. A slujit acolo pentru mai mult de 18 ani şi a devenit episcop în anul 1983 – primul episcop al nou-createi Eparhii Greco-Catolice de Canton, statul Ohio, USA, la înfiinţarea căreia a şi ajutat.

Barbara Puşcaş l-a întâlnit pe episcopul Puşcaş numai după căsătoria cu fratele acestuia, fostul şef al Poliţiei din orăşelul Aurora, Victor Puşcaş. Ea spune că l-a considerat fermecător pe părintele Louis încă de atunci. Atunci când Victor Puşcaş a decedat în anul 1994, Louis s-a îngrijit de văduva îndoliată, ajutându-o să-şi îngrijească copiii.

„M-a adoptat,… sau el l-am adoptat. Nu sunt sigură,” a afirmat Barbara Puşcaş.

După cum spune vechea prietenă de familie, Sylvia Bellus din Aurora, Episcopul i-a ajutat întotdeauna pe tineri. Faţă de cei doi copii ai familiei Bellus a fost de asemenea, întotdeauna atent, şi chiar le-a dat recomandări pentru facultate: unuia pentru Universitatea Loyola şi celuilalt pentru Universitatea DePaul.

„Soţul meu (Stephen Bellus) s-a îmbolnăvit la vârsta de 29 de ani. Starea sănătăţii lui a fost precară pentru tot restul vieţii. Louis m-a ajutat să am grijă de copii,” a afirmat Sylvia. „O să ne lipsească mult. A fost un prieten bun pe care puteai conta întotdeauna.”

Familia Bellus l-a întâlnit pe episcop atunci când a venit ca şi paroh al bisericii Sf. Gheorghe. Sylvia a spus că primul lui ordin administrativ a fost acela de a construi o nouă biserică. În acel timp membrii parohiei se întâlneau într-un demisol. Biserica la care construirea căreia a ajutat stă încă mărturie pe Rural Street 720, Aurora, Illinois.

Episcopul Louis Puşcaş şi-a petrecut ultimele 10 luni în stare destul de gravă, şi a trăit majoritatea acelui timp în centrul medical Provena McAuley Manor (400 West Sullivan Road, Aurora, IL 60506). Către sfârşit, episcopul şi-a pierdut echilibrul şi auzul, şi cu toate că familia a crezut că va trăi până la 100 de ani, a trecut la cele veşnice în mai puţin de o lună de la celebrarea celei de-a 94-a zile de naştere din 13 septembrie.

„Greutăţile au venit una după alta,” a afirmat Barbara Puşcaş. „Dar niciodată nu s-a plâns.”

Barbara Puşcaş a afirmat că, deşi a încetinit în ultimii ani, Louis Puşcaş a rămas prieten fidel familiei şi Bisericii. A fost remarcabil în realizările lui ca şi preot şi episcop, dar sunt lucrurile mărunte – discuţiile pe marginea evenimentelor sportive, timpul petrecut la mesele în familie şi cu copiii – ca cele mai plăcute aminitiri.

„Îmi va fi foarte dor de el.”

Articolul în engleză: aici