Sayeeda Warsi la Vatican

de ALESSANDRO SPECIALE
ROMA

Ce se află în centrul discursului acordat viitorilor diplomaţi ai Vaticanului de către Baronesa musulmană Sayeeda Warsi, conducătoarea delegaţiei Guvernului Britanic?

Discursul a fost o apărare entuziasmată a tradiţiei creştine a Europei, şi deasupra tuturor, nevoia de a face auzită vocea credinţei pe un contient aflat în prezent sub ameninţarea unei profunde secularizări intolerante.

A fost de asemenea, şi o invitaţie către credincioşi de a nu cere “privilegii” în vederea apărării faţă de “inamicul” modernităţii, ci de a-şi proclama credinţa cu convingere şi seninătate, ştiind că “pluralismul religios” se împleteşte în fabrica lumii de azi şi face vocea religiei în societate, mai puternică.

În faţa unei audienţe formate din viitorii diplomaţi ai Vaticanlui ce studiază la Academia Pontificala Ecleziastică, Baronesa Sayeeda Warsi – membră a gurvernului Conservativ actual, condus de David Cameron, şi conducătoarea delegaţiei Britanice la Vatican din această săptămână – a oferit o interpretare originală şi încrezătoare a unor subiecte cheie din mesajele Papei Benedict al XVI-lea, precum rolul indispensabil al credinţei ca şi fundament al valorilor democratice, imposibilitatea deconectării trecutului şi viitorului istoriei Europei de Creştinism, şi preocuparea ridicată de secularizare ce pare că încearcă să ţină vocea religiei în afara sferei publice.

Aceste puncte au fost cuprinse în discursul Sfântului Părinte transmis în Westminster, în timpul şederii sale în Marea Britanie, în septembrie 2010, un discurs care a produs o impresie de durată asupra liderilor britanici.

Concordanţa dintre opiniile susţinute de către Papa Benedict al XVI-lea şi cele ale guvernării lui David Cameron au apărut în acea perioadă, şi au fost consolidate de către Londra prin decizia de a trimite o delegaţie guvernamentală pentru întărirea cooperării internaţionale între Marea Britanie şi Sfântul Scaun în domenii precum ajutorul internaţional pentru dezvoltare, protejarea minorităţilor religioase, mediu şi cultură. Warsi a afirmat: “Europa trebuie să fie mai increzătoare şi mai
mulţumită de creştinătatea sa” căci pentru a obţine armonia socială, oamenii “trebuie să se simtă mai puternici în identiatea lor religioasă, şi mai încrezători în crezurile lor.“

“În practică, aceasta înseamnă că indivizii nu îşi vor amesteca credinţele şi naţiile, că nu îşi neagă moştenirea religioasă“. Baronesa a avertizat că riscul este acela al marginalizătii credinţei şi religiei, ceea ce din păcate se întinde deja pe bătrânul continent.

Baronesa nu a ascuns faptul că a fi deschis la opiniile diferitelor religii, nu înseamnă că trebuie să le şi accepţi sugestiile, precum în cazul protestului episcopilor anglicani împotriva reformei ajutorului social propus de guvernarea lui Cameron.

“Nu spun că liderii religioşi trebuie să aibă monopolul asupra moralităţii“, a explicat ea. Nici nu ar trebui ca liderii unei credinţe să revendice poziţie exclusivă, a adăugat ea, cu referire la faptul că Guvernul Britanic este în favoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană. “Soluţia nu este aceea de a închide uşa oamenilor de alte credinţe, ci de a întări identitatea continentului nostru.“

Baronesa consideră că este important ca mai multe credinţe să aibe “dreptul de a-şi face cunoscute punctele de vedere.“

Warsi s-a născut în Marea Britanie din părinţi pakistanezi, este musulmană, dar acum serveşte o ţară creştină. Nu are probleme în a declara că societatea, cultura şi valorile europene provin din “secole de creştinătate.” Baronesa chiar a afirmat că a simţit cum “identitatea creştină” a Marii Britanii chiar a ajutat-o să îşi “consolideze credinţa musulmană.” Din această cauză a ales să-şi trimită fiica la o Şcoală Anglicană, “unde puternica credinţă creştină nu ameninţă identintatea noastră musulmană în nici un fel.”

Ministrul Cabinetului a descris de asemenea, cu deosebită afecţiune vizita ei în comunitatea creştină din Karachi, Pakistan, o vizită pentru îndeplinirea unei promisiuni pe care ea a făcut-o lui Shahbaz Bhatti, ucis în mod brutal. “Nu este uitat“, a spus ea. Cu acea ocazie, Warsi a vizitat o şcoală condusă de călugăriţele Conventului Isus şi Maria, unde a studiat fosta Prim-Ministră Benazir Bhutto, care a fost de asemenea şi prima femeie ce a condus o ţară musulmană modernă.

Vatican Wikileaks

Notă din partea Directorului Biroului de Presă al Sfântului Scaun, despre Documentele “scurse” ale Vaticanului

Vatican, 14 Februarie 2012 (VIS) – Mai jos este redat un text al unei note transmise de către Directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun, Pr. Frederico Lombardi S.J., şi eliberată de către Radio Vatican, ieri după-amiază, cu privire la scurgerea de informaţii ale Vaticanului.

“În zilele noastre trebuie să avem nervi puternici, pentru că nimeni nu poate fi surprins de nimic. Administraţia Statelor Unite a fost afectată de Wikileaks, iar acum şi Vaticanul are dezvăluirile sale, documentele lui divulgate, care tind să creeze confuzie şi nedumerire, şi să pună într-o lumină proastă Vaticanul, conducerea Bisericii şi, mai pe larg, Biserica însăşi.“

“Trebuie aşadar, să rămânem calmi, să ne păstrăm cumpătul, să ne folosim raţiunea, ceea ce nu întreaga media tinde să facă. Documentele în cauză sunt de diferite feluri şi importanţă, întocmite la diferite date şi pentru diferite situaţii. Un lucru este discuţia despre îmbunătăţirea managementului economic al unei instituţii ca şi guvernoratul, care are multe activităţi diferite, şi alta sunt notele despre problemele juridice şi legislative curente, asupra cărora este normal să existe opinii contrare. Cu totul altceva sunt rapoartele delirante şi incomprehensibile despre planurile secrete împotriva vieţii Papei. Dar, puse împreună, ajută la crearea unei confuzii. Raportarea serioasă ar trebui să fie capabilă de a distinge problemele şi de a înţelege importanţa lor diferită. Este evident că activităţile economice ale Guvernoratului trebuie gestionate înţelept şi riguros. Este limpede că Institutul pentru Lucrări de Religie şi activităţile financiare trebuie integrate corect in normele internaţionale anti-reciclare. Acestea sunt, bineînţeles, instrucţiile Papei. În acelaşi timp, este evident că povestea despre uneltirile împotriva Papei, după cum am spus atunci, este un non-sens, nebunie, şi nu merită a fi luat în serios.“

“Este un lucru foarte trist în faptul că documentele sunt trecute necinstit din interior către exterior, pentru a crea confuzie. Ambele părţi poartă responsabilităţi: în primul rând, furnizorii documentelor de acest fel, dar de asemenea, cei care întreprind să le folosească în scopuri care în mod cert nu au nimic în comun cu iubirea de adevăr. Prin urmare, trebuie să rămânem fermi, fără să permitem a fi înghiţiţi de vârtejul confuziei, ceea ce vor oamenii rău-intenţionaţi, şi să rămânem raţionali.“

“Într-un anumit sens – după cum spune o veche expresie a înţelepciunii umane şi spirituale – apariţia atacurilor puternice este un semn că există o miză importantă. Seria de atacuri împotriva Bisericii pe problema abuzurilor sexuale a fost întâmpinată pe bună dreptate cu angajamente serioase şi profunde. Nu un răspuns evaziv, ci purificare şi reabilitare. Am preluat acum controlul asupra situaţiei şi dezvoltăm o puternică strategie de vindecare, reînnoire şi prevenire, pentru binele societăţii ca întreg. În acelaşi timp, există un angajament serios pentru a asigura transparenţa autentică în munca instituţiilor Vaticanului, inclusiv din perspectivă economică. Au fost date noi norme şi au fost deschise noi canale pentru monitorizarea internaţională. Şi totuşi, multe din scurgerile recente de informaţii tind să discrediteze precis aceste eforturi. Aceasta, în mod paradoxal, constituie un nou motiv de a le continua cu determinare, fără a ne permite să fim intimidaţi. Dacă mulţi oameni insistă să ne atace, problema este evident importantă. Oricine crede că îl descurajează pe Sfântul Părinte şi pe colaboratorii săi în angajamentele lor, greşeşte.“

“În ceea ce priveşte problema presupusei lupte de putere în vederea viitorului conclav, i-aş invita pe toţi să noteze că toţi Pontifii aleşi în ultimul secol, au fost oameni cu merite spirituale solemne şi de necontestat. Cardinalii au căutat firesc, şi caută încă, să aleagă pe cineva care merită respectul poporului lui Dumnezeu, cineva care poate sluji umanitatea timpurilor noastre cu mare autoritate morală şi spirituală. Citind aceste evenimente ca şi o luptă internă pentru putere, depinde în mare măsură de vulgaritatea morală a acelora care le-au provocat şi a acelora care le văd astfel, oameni adesea incapabili să vadă altceva. Din fericire, cei care cred în Isus Hristos ştiu că – orice ar scrie ziarele – preocupările reale ale celor cu funcţii de răspundere în Biserică sunt probleme serioase cu care se confruntă bărbaţii şi femeile de azi şi de mâine. De asemenea, nu degeaba credem în – şi vorbim de – sprijinul Sfântului Spirit.“

VIS News

Credinţa în Ştiinţă

Creştinismul în general, şi în mod particular credinţa Catolică, nu are nici o problemă cu Ştiinţa. Mulţi oameni fără credinţă însă, adoră să vorbească despre “ştiinţă vs. credinţă“. Îşi închipuie că principalul este ceea ce “cunosc” ei, şi că restul constă în ascultare desăvârşită de Autoritate sau de experţi. Dar, de fapt, ca o chestiune practică, subiectul ridicat, pentru marea majoritate a oamenilor, nu reprezintă “cunoaştere” vs. credinţă, ci două sisteme de credinţă.

Dacă luăm încălzirea globală, oamenii obişnuiţi nu argumentează discuţia cu informaţii precise despre mostre din miezul gheţarilor, nici despre statisticile densităţii populaţiei urşilor polari, nici prin efectuarea unor analize statistice a fluctuaţiilor de temperatură din ultimul secol în Pacificul Mijlociu, nici nu fac o evaluare ştiinţifică asupra condiţiilor climatice din ultimele două secole, comparate cu fluctuaţie climatului global estimat în fosilele din Pleistocen (n.t. Era Glaciară), radiodatate cu carbon.

De ce nu fac oamenii obişnuiţi aceasta? Pentru că nu pot; nu ştiu cum. Noi cei obişnuiţi – ne-am putea numi chiar “profani” – suntem dependeţi de expresii precum: “Consensul printre specialişti este…“. Acest lucru este universal valabil tuturor ştiiţelor când este vorba despre majoritatea dintre noi. Majoritatea persoanelor care sunt încrezătoare în – să spunem – existenţa gluonilor, sau expansiunea universului, a diverselor dovezi pentru evoluţie, sau afirmaţia că lumina este în acelaşi timp val şi o particulă, sunt în întregime informaţii preluate de la o autoritate de pe Discovery Channel.

Cu alte cuvinte, se comportă la fel ca şi adepţii unui sistem religios. Ei au un anumit grup de oameni în a căror cuvânt au încredere, şi repetă ceea ce aceşti oameni de încredere în halate albe de laborator, le spun. Ei nu s-au uitat niciodată printr-un telescop sau microscop, şi nu ar şti ce văd dacă s-ar uita. Nici nu ar şti să interpreteze ceea ce ar vedea pentru a avea pentru ei un sens. De fapt, nu ar putea descrie nici ecuaţia fizică necesară derivării E=MC2, şi, dacă aţi insista, nici nu v-ar putea spune ce înseamnă această formulă… Conversaţia se va opri brusc pentru că nu ştiu. Nu ştiu nici cum spermatozoidul se combină cu ovulul, pentru că au văzut doar nişte poze, şi ştiu că se întâmplă cumva. Ultimul experiment real pe care l-au efectuat ei înşişi, a fost probabil în laboratorul liceului. Ei nu ştiu ce este cu adevărat un “quark”, şi poate au o vagă fotografie mentală, bazată pe ce au văzut cândva pe Discovery.

Acum, nu consider că este un lucru rău că adepţii oricărei ştiinţe spun că în această lună cred în Ştiinţă. Ca şi regulă generală, cred că ascultând de ceea ce spun experţii în domeniile lor de expertiză, este doar modul de funcţionare a fiinţei umane: avem încredere unii în alţii şi ne bazăm pe consensul grupului de experţi specializaţi pentru a ne parcurge problemele. Deci, când fizicienii care cunosc matematică îmi spun un lucru ciudat precum: “Relativitatea specială garantează că o călătorie dus-întos spre Alpha Centauri, la viteza luminii, ar implica trecerea a opt ani pentru pilotul interstelar, şi câteva decade pentru cei rămaşi pe pământ“, îl cred cu toate că nu îl pot înţelege. El a terminat matematica, iar eu nu. Chiar dacă nu am văzut ADN-ul, totuşi cred că geneticianul nu practică Hocus-Pocus abstract când discută despre terapia genelor.

Pe scurt, credinţa în Experţi-Care-Ştiu-Ce-Vorbesc, a funcţionat destul de bine în decursul mileniilor, cu câteva… sughiţuri. Diferenţa dintre mine şi oamenii care îşi imaginează că “cred în Ştiinţă, nu în Religie“, este că eu extind aceeaşi curtoazie Apostolilor care l-au văzut pe Hristos înviat, şi care au plătit pentru această afirmaţie cu ani de trudă, suferinţe, persecuţii, şi ulterior, martiriul. Aceasta este ştiinţa Sfinţilor, care poartă haine luminate în locul halatelor albe, şi a căror vieţi sunt dovezi că Isus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Mark Shea

“100 de întrebări” adresate de Isus

Una dintre marile erori pe care oamenii le fac citind Sfânta Scriptură (n.n. cei care încă mai citesc!), este că citesc ca şi spectatori. Pentru ei Biblia este o colecţie de povestiri şi evenimente ce au avut loc cu milenii în urmă. Destul de adevărat, căci citim expuneri istorice.

Dar, ca să fim realişti, aceste povestiri antice, sunt povestirile noastre. Suntem parte a naraţiunii. Putem fi Avraam, Sara, Moise, Ieremia, Rut, Petru, Pavel, Magdalena, şi, dacă suntem pregătiţi, putem fi şi Isus. Pe măsură ce povestirea ni se descoperă, suntem captaţi în cadrul ei. Nu putem pur şi simplu să privim ce spun alţii, ce fac sau răspund. Ceea ce au făcut Petru, Maria Magdalena sau alţii, facem şi noi. Petru s-a lepădat şi a fugit. La fel şi noi. Maria Magdalena a iubit şi nu a renunţat niciodată, şi la fel ar trebui să facem şi noi. Ea a avut un trecut păcătos dar un viitor promiţător, şi aşa ar trebui să avem şi noi. Petru a fost inflăcărat şi nestăvilit la fel ca unii dintre noi. Dar de asemenea, el L-a iubit pe Domnul şi în cele din urmă şi-a dat viaţa pentru El. La fel putem face şi noi. Isus a suferit şi a murit, dar a înviat din nou şi S-a înălţat în glorie. La fel am făcut şi vom face şi noi.

Sfintele Scripturi sunt propriile noastre poveşti. Suntem parte integrantă a lor. Să lecturăm Biblia ca şi simpli spectatori, pierdem esenţialul. Scripturile sunt poveştile noastre.

În lumina acestei interpretări, apare o altă importantă şi puternică idee pentru înţelegerea textului. Ideea este pur şi simplu aceasta: Răspunde la întrebare! Printre multele fapte pe care Isus le-a făcut, El a adresat şi multe întrebări. Oricând citim Evangheliile şi Isus pune o întrebare, trebuie să răspundem! Nu trebuie să aşteptăm să vedem ce au răspuns contemporanii Domnului. Trebuie să răspundem noi la întrebare, cu cuvintele noastre. Acest lucru ridică la viaţă Sfintele Scripturi.

În urmă cu 20 de ani, episcopul John MArshall a scris cartea “But who do you say that I am?” (n.t. Cine zici tu că Sunt?) În carte a trecut întrebările pe care Isus le-a adresat în Evanghelii, încurajându-ne să răspundem. P.S. Marshall oferă în carte şi versete contextuale şi comentarii scurte.

Întrebările se pot citi în mai multe zile sau săptămâni, luând pe rând câte o întrebare. Mai jos sunt o parte dintre întrebări, nu o listă completă, dar este cu siguranţă o listă ce oferă hrană pentru minte:

Şi dacă îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce bine faceţi? Nu la fel fac şi păgânii? (Matei 5,47)
Şi care dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? (Mt. 6,27)
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? (Mt. 6,28)
De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o vezi? (Mt. 7,3)
Au doară culeg oamenii struguri din spini şi smochine din mărăcini? (Mt. 7,16)
De ce vă este frică? (Mt. 8,26)
Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? (Mt. 9,4)
Pot oare fii nunţii să fie trişti câtă vreme Mirele este cu ei? (Mt. 9,15)
Credeţi că pot să fac Eu acestea? (Mt. 9,28)
Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? (Mt. 11,8)
Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? (Mt. 11,16)
Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? (Mt. 12,11)
Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? (Mt. 12,29)
Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, o dată ce sunteţi răi? (Mt. 12,34)
Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei? (Mt. 12,48)
Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mt. 14,31)
De ce călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? (Mt. 15,3)
Câte pâini aveţi? (Mt. 15,34)
Tot nu înţelegeţi? (Mt. 16,9)
Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? (Mt. 16,13)
Dar voi cine ziceţi că Sunt? (Mt. 16,15)
Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Mt. 16,26)
O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? (Mt. 17,17)
De ce Îmi zici Bun? (Mt. 19,17)
Puteţi voi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu? (Mt. 20,22)
Ce voiţi să vă fac? (Mt. 20,32)
Nu aţi citit niciodată în Scripturi? (Mt. 21,42)
Pentru ce mă ispitiţi? (Mt. 22,18)
Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul?[...] Ce este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? (Mt. 23,17-19)
Cum veţi scăpa de osânda Gheenei? (Mt. 23,33)
Pentru ce faceţi supărare femeii? (Mt. 26,10)
Nu aţi putut un ceas să privegheaţi cu mine? (Mt. 26,40)
Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-mi trimită mai mult de 12 legiuni de îngeri? (Mt. 26,53)
Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca să mă prindeţi? (Mt. 26,55)
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Mt. 27,46)
De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? (Mc. 2,8)
Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau pat? (Mc. 4,21)
Cine s-a atins de hainele mele? (Mc. 5,30)
De ce vă tulburaţi şi plângeţi? (Mc. 5,39)
Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? (Mc. 7,18)
Pentru ce neamul acesta cere semn? (Mc. 8,12)
Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de învârtoşată este inima voastră? Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte? (Mc. 8,17-18)
Câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat? (Mc. 8,19)
{Către orb} Vezi tu ceva? (Mc. 8,23)
Ce vorbeaţi între voi pe drum? (Mc. 9,33)
Bună este sarea; dacă însă îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? (Mc. 9,50)
Ce v-a poruncit vouă Moise? (Mc. 10,3)
Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. (Mc. 13,2)
Simone, dormi? (Mc. 14,37)
De ce era să mă căutaţi? (Lc. 2,49)
Ce cugetaţi în inimile voastre? (Lc. 5,22)
Şi pentru ce Mă chemaţi Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce Vă spun? (Lc. 6,46)
Unde este credinţa voastră? (Lc. 8,25)
Care-ţi este numele? (Lc. 8,30)
Cine este cel ce s-a atins de Mine? (Lc. 8,45)
Nu ai fost tu înălţat până la cer? (Lc. 10,15)
Ce este scris în Lege? Ce citeşti? (Lc. 10,26)
Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? (Lc. 10,36)
Oare cel ce a făcut partea din afară, n-a făcut şi partea dinăuntru? (Lc. 11,40)
Omule, cine M-a pus pe mine judecător sau împărţitor peste voi? (Lc. 12,14)
Deci, dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, pentru ce vă îngrijiţi de celelalte? (Lc. 12,26)
De ce de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? (Lc. 12,57)
Care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea întâmpina cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci
de mii? (Lc. 14,31)
Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? (Lc. 16,11)
Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta care este de alt neam? (Lc. 17,18)
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelug? (Lc. 18,7)
Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, ccredinţă pe pământ? (Lc. 18,8)
Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? (Lc. 22,27)
De ce dormiţi? (Lc. 22,46)
Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi? (Lc. 23,31)
Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? (Lc. 24,17)
Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în mărirea Sa? (Lc. 24,26)
Aveţi ceva de mâncare? (Lc. 24,41)
Ce căutaţi? (In. 1,38)
Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine? (In. 2,4)
Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? (In. 3,10)
Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede de vă voi spune cele cereşti? (In. 3,12)
Voieşti să te faci sănătos? (In. 5,6)
Cum puteţi să credeţi, când primiţi mărire unii de la alţii, şi mărirea care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? (In. 5,44)
Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? (In. 5,47)
De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia? (In. 6,5)
{despre Pâinea Vieţii} Vă sminteşte aceasta? (In. 6,61)
Nu vreţi şi voi să vă duceţi? (In. 6,67)
De ce căutaţi să Mă ucideţi? (In. 7,19)
Femeie, unde sunt pârâşii tăi? (In. 8,10)
De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? (In. 8,43)
Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? (In. 8,46)
Nu sunt oare 12 ceasuri într-o zi? (In. 11,9)
Crezi tu aceasta? (In. 11,26)
Înţelegeţi ce v-am făcut eu? (In. 13,12)
De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunscut? (In. 14,9)
Pe cine căutaţi? (In. 18,4)
Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi L-a dat Tatăl? (In. 18,11)
Dacă am vorbit bine, de ce mă baţi? (In. 18,23)
De la tine însuţi zice aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine? (In. 18,34)
Pentru că M-ai văzut, ai crezut? (In. 20,29)
Mă iubeşti? (In. 21,16)
Dacă voiesc ca acesta să rămână până ce voi veni, ce ai tu? (In. 21,22)
Pentru ce Mă prigoneşti? (Fapte 9,4)

Articolul aici